Pentru a explica mai uşor problematica confortului termic ne vom dedica mediului clădirilor de locuit. Aceleaşi condiţii se regăsesc şi la spaţiile de birouri, spaţii publice şi de producţie.
Confortul termic este influenţat de următorii factori:
- temperatura mediului din interior (temperatura camerei),
- temperatura suprafeţelor obiectelor şi pereţilor,
- umiditatea relativă a aerului din încăpere,
- viteza curenţilor de aer din încăpere.
Pentru menţinerea confortului termic este valabil următorul principiu: suma temperaturii aerului din încăpere şi a temperaturii medii a exteriorului suprafeţelor adiacente trebuie să se găsească în intervalul 38 - 42 °C. În acelaşi timp se impune ca diferenţa temperaturilor să nu fie mai mare de 4 °C. Ca valoare optimă este considerată diferenţa de temperatură de 2 °C.Pentru asigurarea confortului termic la temperatura curentă utilizată pentru mediul ambiant de 21 °C, se impune ca temperatura suprafeţelor adiacente să fie ideal 19 °C, iar minimum 17 °C.
În cazul în care temperatura minimă a suprafeţei pereţilor interiéri ar fi de 14,1 °C,
respectiv 15,1 °C, atunci pentru asigurarea confortului termic ar fi necesar să încălzim cel puţin la temperatura de 22,9 °C, respectiv 23, 9 °C. Diferenţa dintre temperatura camerei şi cea a suprafeţei pereţilor ar atinge 7,8 °C, respectiv chiar 9,8 °C.
Această diferenţă mare a temperaturilor se manifestă prin deplasări de aer mai mari pe care locatarii îl percep ca şi curent. Majoritatea locatarilor reacţionează la această senzaţie neplăcută prin creşterea temperaturii de încălzire, prin acesata neeliminându-se însă cauza curentului, dimpotrivă amplificându-l.
Umiditatea relativă a aerului în locuinţe este nevoie a fi menţinută la valori acceptabile atât din punctul de vedere al sănătaţii mediului ambiant al locatarilor cât şi din punct de vedere al durabilităţii proprii a construcţiei. Literatura de specialitate indică pentru aceasta, valori pentru limita inferioară (30 - 35 %) şi cea superioară (60 - 80 %).
Umiditatea scăzută a aerului (<30 %) măreşte gradul de producere a prafului şi produce uscarea mucoaselor. Acest lucru conduce la apariţia frecventă a bolilor aparatului respirator (de ex.în cazul apartamentelor supraîncălzite şi uscate ). Umiditatea ridicată este, din punct de vedere al respiraţiei, mai avantajoasă dar creează şi condiţii prielnice pentru răspândirea găndacilor. În funcţie şi de temperatura suprafeţelor pereţilor se ajunge la formarea condensului care poate avea ca urmări deteriorarea părţii de construcţie.
Pentru confortul termic cea mai importanta este temperatura suprafeţelor adiacente spaţiului locativ. Temperatura optimă a suprafeţelor este de 18- 20 °C.
